Oraşul Târgu Secuiesc s-a dezvoltat în jurul târgului de formă alungită şi trapezoidală. Primilor colonişti li s-au împărţit parcele egale situate în vecinătatea pieţei centrale. Astfel, cu ocazia târgurilor ei puteau să-şi etaleze mărfurile direct în piaţă, în faţa casei sau atelierului propriu. Până în prezent s-au păstrat în două cercuri aceste parcele înguste, astăzi numite curţi, care dau caracterul aparte al structurii urbanistice din Târgu Secuiesc. Majoritatea curţilor porneşte din piaţă, dar ulterior s-a format şi un inel secundar de curţi, acesta din urmă fiind însă mai puţin regulat. Curţile sunt de fapt alei înguste, având lăţimea între 2–4 m şi lungimea variind între 25–180 m. Formarea curţilor se explică probabil prin modul de viaţă al meşteşugarilor, precum şi prin legea succesorală secuiască. Legea prevedea împărţirea parcelei părinteşti în mod egal între copii, astfel familiile s-au extins în lungul parcelei părinteşti. Denumirea veche a curţilor, ex. Curtea Jancsó, Csíszár, Balogh, Kovács, Rácz, Szőcs, indică de fapt numele familiei proprietare. După 1851, odată ce s-a schimbat legea succesorală secuiască, şi denumirile vechi au început să fie înlocuite treptat prin numerotarea curţilor. În zilele noastre şirul curţilor se încheie prin Curtea nr. 73.