La mărginea satului Cernatu de Sus, mai sus de confluența pârâielor Mare și Ika care se revarsă în pârâul Cernat, se află Turnul ciunt de la Cernat, mai cunoscut sub denumirea de cetatea Ika.
Cea din urmă denumire a intrat în conștiința publică datorită lui Orban Balazs, care a asociat aceasta cetate cu eroul legendar pe nume Ika. Odinioară, creastă de munte îngustă și stâncoasă era încoronată de o fortăreață medievală, lungă de 200 m și lată de 10 m, în formă mult alungită. La cele două capete interioare ale zidului se aflau două turnuri cu plan rotund, dintre care, în prezent, există doar ruinele turnului din sud.  De cetate se leagă foarte multe legende, se crede că este apărată de o putere invizibilă şi că nici o piatră nu se poate muta nepedepsit. Una dintre aceste poveşti susţine că morarul de sub cetate, din supărare pentru certăreaţa morăriţă, a vrut să scoată câteva pietre din fundaţia zidului ca el să distrugă moara, dar abia s-a atins de o piatră, mâinile i s-au uscat, a pornit o ploaie torenţială, iar apa crescută a luat moara împreună cu morăriţa. O altă poveste povesteşte că un flăcău, din prinsoare, a început să demoleze vârful cetăţii, dar a fost trăznit imediat de un fulger. Datinile legate de ea au apărat-o de demolatori şi de pierire definitivă. Morarii din zona cetății au păstrat vie o tradiție care spune că în pivnițele cetății sunt nenumărate comori din aur și diamante. Este foarte dificil să se pătrundă acolo, intrarea fiind păzită de doi cocoși furioși și în timp ce unul doarme, celălalt este treaz. Dacă cineva ajunge în apropierea ușii, imediat cocoșul începe să cânte, iar ușa de fier se închide.